2850.Oarecum ne ține sub papuc, chiar să mai fim

  Că-i lumea rea și nedreptă și noi în ea indiferenți și izolați de ea oarecum. Nici nu putem fi părtași la așa neputințe omenești, cînd știm calea. Ce ne-o dat-o EL și ne susține în demersul spre o nouă viață și o societate în devenire. Corectă, adevărată, demnă, moralizată între oameni și cu EL mereu alăturea. Ne înstrăinați ca acuma omenirea de EL și EL de ei sub părăsiri și necazuri și moarte timpurie.
  Și pe neașteptate deocamdată, înspăimîntă omul nedrept, în voga neputinței. Neputințele omului de rînd în așa societate nedreaptă, om luat de valurile vieții. Neînțelese cum trebuie între oameni să fim și-n fața LUI, o complexă harababură. Ce i se va pune capăt cînd va dori EL, să ne mai dezmeticească oarecum ori definitiv. Pe o cale mai cuminte ori chiar ce nici nu ni-o imaginăm azi.
  Așa îndepărtați de EL și EL destul de reținut și neînțeles de noi. EL cu ale LUI în CER și oarecum ne ține sub papuc, chiar să nu facem ce vrem. Și noi cu ale noastre necazuri și vremuri nedrepte LUI și nouă, ce le tot plătim.