2777.Închipuiri doar să rămîe, să ne cătăm de drum

  Mici părăsiri ne putem permite în viață, dar grabnice reveniri în calea noastră. Așa cum e simplă și poate prea obișnuită, dar asta e și de ni-i dată așa, așa-i de dus. Că ne dorim cai verzi pe pereți, închipuiri doar să rămîie și mereu să ne cătăm de drum. Cu speranțe de mai bine dar corect, nu pe scurtătura nedreptății, că-i departe salvarea.
  Și împotmoliți cu greu urnim o existență incorectă, cum ni se tot cere îndreptarea, e de muncă. Și de o schimbare de optică interioară, părăsirea cu mari sacrificii a tot atîtea nereguli din viață. Cu care ne-am obișnuit înrăindu-ne, șmecherit și pervers, nu ne mai recunoaștem. Trebuie scuturătură zdravănă ca să ne dezmeticim, se poate orice în viață, de și vrem a pricepe.
  Struțo-cămila ce ajungem la atîta nedreptate săvîrșită, consimțită, nu ne mai dă voie să ne redresăm. Fără a fi o ruptură violentă și cu urmări greu de precizat. Doar de ne convinge o minune, ori o aprigă cădere. Că numai binele și EL ni-i scăparea.