2693.Deconectat cît poți de o realitate ce te bruiază

  Ți se oferă nu pe tavă, dar cu oarecare contribuție ce doreai și poate nu cutezai. Așa-i uneori în viață, aștepți și construiești, te construiești pentru ceva ce va fi. Nu tu alegi, ci ești ales, comunici un început de înfăptuiri ce te leagă de realizări neașteptate. Deconectat cît poți de o realitate ce te bruiază, nu mereu reușită, dar impusă. Și-n timp se vor vedea consecințele, cum vor fi, te vor edifica oarecum.
  Să ne întreacă dorințele, să ne prisosească să avem de unde da și altora în nevoi. În înfăptuiri provizorii ce le dăm consistență, prinși serios în munci ce nu ne plictisesc. Realizînd, înălțîndu-ne și pe alții ajutîndu-i în demersurile lor. Nu dorind să fim pe placul altor în ceea ce ne reprezintă, ci să ne reprezinte. Doar pe noi, cu năzuințele și împlinire noastre, altfel e kitsch.
  Mărinimoși ar fi de dorit să fim, darnici și miloși, nu zgîrciți și invidioși. Că aceste însușiri ne trag îndărăt vîrtos, îndepărtîndu-ne de oamenii ce trebuie să devenim. De nu am reușit, din varii motive pînă atunci, îndreptați și cumsecade.