Chiar de-I greșește omul, cînd e convins din varii motive de-o spiritualitate, greu renunță. De obicei moare și nu se lasă convins de contrariul ce-I aparține ori ba. Astfel îmi aduc aminte de trăsnaia cu Brîncoveanu, care o viață întreagă o fost un om de lume. Iar la final din varii motive politice și ambiții nemăsurate și incorect în fața SA. O plătit, că mi se pare, nu prea-s în temă cu islamul, dar ei nu au avut curajul, ca nedrepții creștini.
Cu toții de-a valma plătesc și cler(și alte denumiri) și credincioși, că EL nu se lasă înfrînt de nedreptatea lor. Față de EL și noi. Că-i mai corect în fața SA să fii ateu, dar îndreptat între oameni. Decît întors de la EL pe față în nedrepte năzbîtii, ce nu-i recunosc Unicitatea Supremă și Singura din CER.Că sînt și cazuri fericite cînd de-ai SĂI, ca Ilie, l-a luat în viață în CER. Caz mai rar și în văzul altora de pe Pămînt, și nu abureli cu mulți gură cască alăturea. Ce L-o forțat de secole multe să ne tot părăsească și să plătim greu tribut prostiei. De a nu-I recunoaște Întăietatea și Unicitatea LUI în CER și pe Pămînt între noi.
