3158.Peregrinările spirituale îs determinante în viață, de le afli șpilul, al SĂU necunoscut

  Nu sînt recunoscute valorile adevărate, ci netrebnicia hîdă e în frunte ca păduchele. Punîndu-și emblema nedreptății și tărășeniei pe orice-i cade demn și adevărat la îndemînă, urîțindu-l și înrăutățindu-l. Schimbînd fața lumii și așa de nerecunoscut, din oameni care ar trebui să-I fie măcar recunoscători și nu-s. Plătind prin părăsiri în diverse necazuri și suferințe, ce te termină neînțelegînd viața.
  Omu-i mereu în căutări diverse, cercetător înrăit, în înțelesul bun al cuvîntului. Dar piezînd demult legătura benefică cu CER-ul, nu-i prea merg ca unse aflările. Ci mai mult pe sărite și rar se încheagă cîte ceva mai acătării în lumea asta nedreaptă LUI și nouă. Lipsa de unitate, contradicțiile și nestatornicia îs temele predilecte ale omenirii, de cînd se știe.
  Peregrinările spirituale îs determinante în viață, de le afli șpilul, al SĂU, necunoscut. Omenirii încă de rîpă pusă pe marginea răutății și urîțeniei auto induse. Din lipsa bunului-simț și a bunătății omenirii de oriunde, fără EL știut bine.

2359.Cu dreptate, capabil de modificările necesare

  Cooperînd în prefacerile necesare schimbării bune adevărate, chiar și-n toiul. Muncii cu dreptate, capabil de modificările cele mai corespunzătoare. Nu neapărat oprindu-te, ci continuînd îndreptarea necesară cum se vrea SUS. Din mers să ne orientăm cum e mai bine și util nevoilor momentului. Nimic bătut în cuie ci cu luare-aminte, cumsecade între oameni și nu numai.
  Că și înțelepciunea își are zburdălniciile ei, nu mai puțin avînd nevoie, de potolire ca nebunia. E mai bine cu sfială cumințenia gîndirii răsărite brusc, să nu clatine întregul prefacerilor adevărate. În orice timp al realizării să știm ce vrem, slăbiciunea nu-și are loc, mai bine ponderare și reluare cu forțe noi. Mai bine așezate în ceea ce trebuie făcut cu folos.
  Să nu căutăm soluții decît în cooperare cu EL, că de regulă sfaturile lăturalnice. Te duc în eroare, înrăutățind căi ce-s greu de corectat, și tare necesare existenței. Mai bine așteptăm vremi mai bune și valori mai implicate corect, autonome și demne, onorabile.

1972.Să-l păstrăm cît mai curat și inatacabil

   Ne place ori nu, să nu ne prea menținem curat trupește, se poate, poate cu-s condiții. Minime de igienă posibile, dar în privința comportărilor demne și adevărate. Omenescul din noi, adevărat, să-l păstrăm cît mai curat și inatacabil, luptînd pentru aceasta. Și astfel ne vom îndeplini o condiție a SA dată nouă, omul adevărat să fim între oameni.
   Nedrepții se încred în  menținerea sănătății prin cîte metode de combatere. Și prevenirea bolilor la om, dar nu simt că principala cauză e lipsa de credință. Lipsa de credință doar în EL, Dumnezeu cel VIU, nu bazaconii închipuite. Care-i expun de mii de ani pe nedrepții și necredincioșii în EL, la tot felul de necazuri.
   Boli diferite, molime de tot felul și altele cîte și mai cîte greutăți, grabnice sfîrșituri. Toate s-ar rezolva de ar fi cum trebuie lumea în fața SA și între ei oamenii. Într-adevăr și multe metode și tratamente, de ești și cu EL și corect între oameni. Deci de-I respecți dorința, își fac efectul mai eficient și sigur te vindeci.