Se afișează postările cu eticheta așteptată. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta așteptată. Afișați toate postările

joi, 7 martie 2013

3014.Era singurul care-I putea face față fățiș, noi nu prea

  O primă întîlnire cu EL, mult așteptată și de-abia acum simțită oarecum în virtutea unor pericole iminente, greu de evitat. O mînă de oameni ajunși de undeva de SUS pe Pămîntul, cam inospitalier, dar totuși ne așteptau locuințe. De gospodărit cu atenție, să ne adăpostească în siguranță, fiind multe pericole. În primul rînd mulți neaveniți și printre ei diavolul.
  Pentru prima dată știut, nu-l vedeam, dar EL i se împotrivea, avertizîndu-ne cum să ne ferim. Era singurul care-I putea face față, fățiș, noi doar posibil oricînd sub influența dracului. Dispuneam de mijloace de apărare, dar mereu le uitam ne supravegheate, deschise uși uitate. EL ne tot povățuia și i se împotrivea nedoritului, răului înfricoșător, dar semănînd nouă ca fizic.
  Doar EL îl distingea, împotrivindu-se cu succes, noi asistam cam neputincioși din fire. Delăsători, trebăluind neatenți mereu la viață, dar ignorînd cam pericolul simțit mereu.

marți, 4 septembrie 2012

1913.Făcîndu-L cel mai puțin să te aștepte

   În relațiile cu Divinitate, de te încumeți și simți că-I îndeplinești o sarcină așteptată. De EL, să te grăbești, făcîndu-L cel mai puțin să te aștepte EL pe tine. Adică toate celelalte treburi pot aștepta, pînă-I îndeplineși acea promisiune LUI. Ori datorie, ori mulțumire, ori rugă ce L-ai obișnuit în timp. Ori o altă formă de îndatorare ce-o simți că EL te așteptă, să o îndeplinești cît mai grabnic.
  Și concomitent între oameni să fim conștienți că-i timp destul pentru a ne comporta cu bun-simț. Și atenția cuvenită înspre bine, fără rău și urîte vorbe și înfăptuiri, ce-s deșărtăciuni.
   Iar de ni se cere ajutoru să nu-l ocolim, cît de ocupat sîntem să ne facem timp. Și în folosul nevoiașului, ce în tine își pune o nădejde. Și nu fii zgîrcit, ci ponderat în bine și util, cu încrederea necesară învingîndu-ți slăbiciunile.
   Că-I sîntem mereu datori, că ne-o creat în mijlocul creației SALE, naturii. Pe Pămîntul SĂU, dat nouă în folosință, ca și viața ce trebuie s-o rodim în bine. Între oameni și-n fața SA, căutîndu-I sprijinul, că sîntem slabi, pentru a ne întări.