3554.În liniștea familiei date aflîndu-L mereu

  Nu-i nevoie de strașnică inteligență pentru a nu face rău nimănui, nici naturii. De a nu ne lua răul lîngă noi ca însușire nedreaptă și nelegiuită, ci binele, ori măcar să ne abținem. O vreme pînă ne dăm seama cine sîntem, de oameni cu adevărat și nu muhaiele, tîrîturi ordinare. Iresponsabile și fără Dumnezeu, că sînt și dintre acestea, dar să știți, îs cu știrea LUI.
  Date printre noi, dintre noi, să ne încerce mereu de nu avem clar și ferm convingerea. Demnă de oameni adevărați cu EL în minte corect cu adevărat de ne tăgăduit vreodată. Deci ni se cere doar potolirea, și urmarea cumsecade a omenescului din noi. Din fiecare cum îi dat, nu de izbeliște ci domol, firesc fiecăruia, înțelegîndu-ne pe noi înșine în tihnă.
  În liniștea familiei date, urmîndu-ne chemările demne de bine, util și frumos, aflîndu-L mereu.