Cînd sîntem încorsetaţi, strîmtoraţi în suferinţă, ne amintim de timpurile cînd aveam dezlegare de SUS, inconştienţi şi-o duceam bine în raiul pe Pămînt, fără griji şi probleme. Dar nici gînd să-L ştim corect şi nici cine ştie ce moralizaţi, dar nu pramatii. Dar e destul că nu-L ştiam corect şi nepăsători în toate cele, fiece o fi. Şi-a venit scadenţa şi ne trezindu-ne deloc faţă de EL, ne-o părăsit şi acum dăm socoteală şi nu ne vine bine dar nici mare lucru nu ştim a face spre îndreptare, ci tot aiurea mergem.
E de subliniat totdeuna EL după perioada de bine care-i variabilă în timp şi spaţiu pentru fiecare, din considerente ştiute doar SUS. Încep tracasările, atenţionările, suferi diferite lovituri mai mari ori mai mici indirect, dar nu te schimbi, nu te prinzi defel şi numai după aceea te iau pe tine la rînd scuturăturile direct. Şi de nu te înveţi minte nici după neplăcerile toate ce le tragi, mai primeşti o permisie de voie bună. Ce şi acesta de n-o treci cu bine, adică să te schinbi cum vrea EL, ţi se rupe foaia din calendar.
Sîntem pedepsiţi prin unii ce-s netrebnici, răi şi cu comportamente urîte, imorale, dar poate şi prin unii fermi că-şi fac doar o datorie la alte forţe pedepsitoare în stat ori lume. De regulă toate-s cum vrea EL, LUI te adresezi în caz că poţi şi ştii, de nu, nu ai nici o şansă de uşurare ori ridicare a pedepsei. Să nu căutăm nod în papură ca neştiutorii, ci să ne dezmeticim şi să n-o facem pe naivii că nu ţine!
Nu vor să priceapă nedrepţii de ce Divinitatea în cazurile din VT(Vechiul Testament), provoacă ori consimte pedepse şi-n final le îndreaptă (Iov, Issac, etc), iar cu isus nimic, aiureli. Dumnezeu cu adevărat nu are nici un amestec în nt(noul testament), ci doar închipuiri mincinoase. Deci nu-s comparabile VT cu nt, o aiureală.
Lumea-i sub suferinţe, dovedindu-se în timp cît nu-L ştie corect şi-i imorală, întrucît atunci EL şi-a ridicat mîna de pe ea. Cei ce-L ştiu şi-s moralizaţi primesc de la EL, iar cei ce-I greşesc plătesc prin ce au şi chiar viaţa.
Omul e prea complicat în toate şi greu de categorisit, numai EL ştie ce plătim fiecare în bine ori rău. Sîntem un amestec în care predomină răul ori binele şi EL ne alege pe cei ce-L urmăm ori nu.
joi, 19 aprilie 2012
1313.Ne creditează întîi
Nu ai dat viaţă, oricine ai fi nu ai dreptul s-o iei, numai EL şi asta-i altă poveste ce doar o constatăm şi de regulă ne supunem necondiţionat în timp. Nici ce-a mai neînsemnată vietate nu poate fi omorîtă de om decît în legitimă apărare şi altele asemănătoare ce-ţi periclitează viaţa, existenţa paşnică.
De regulă tiraniile-s dispuse la omoruri şi cîte alte orori şi lipsiri de libertate şi ascunderi de adevăruri ce le-ar periclita existenţa în timp. Tolerînd o netrebnicie de secole şi încă urmîndu-o şi acuma, e o mare eroare, demnă de gură cască şi colaboratori în rele, coautori!?
Împotriva SA e şi dovedită de mult timp, că nu-L respectă ci-L doseşte pentru un necurat şi-i sileşte şi pe alţi necunoscători, dezinformîndu-i şi-s părăsiţi de Divinitate şi suferă inclusiv scurtarea vieţii. Deci foarte grave acuzaţii şi trebuie tras pe dreapta ori unde ar fi şi de schimbat macazul corect spre EL definitiv!
Multe nedreptăţi s-au comis în lume în timp şi grave încălcări ale legilor trasate de EL din vechime şi umanitatea nu a mişcat un deget, numai EL le-o îndreptat în timp şi noi nici n-am ştiut, ci vorba aceea : că EL nu bate cu bota, e valabilă. Dar de ce să nu ne facem datoria de dreptate, ori sîntem nişte nedrepţi de complici de închidem ochii, fiind şi noi vinovaţi alăturea de mişei.
Cît sîntem de la începutul vieţii şi în unele perioade de acalmie şi încercare pregătitoare a exitenţei putem spune că sîntem în rai. Deoarece nu ni-i rău deloc ci o ducem bine şi mulţumiţi de cum trăim şi-n natura înconjurătoare fără supărări şi griji prea neobişnuite. Deci normalitatea îi ceva bun şi de dorit permanent cît vieţuim, chiar fără să-L ştim cumsecade şi chiar imorali, nu exagerat.
Da, ne creditează întîi şi urmează firesc să-I mulţumim cum putem fiecare, ştiindu-L corect şi îndreptaţi. moralzaţi. Iar de nu-L ştim şi neîndreptaţi, imorali mai ales, după perioada de avans şi încercare se schimbă foaia. Şi de nu ne dezmeticim la timp, ne părăseşte şi putem contabiliza necazurile şi chiar moarte timpurie fără alte avertismente, decît că-I sîntem datori cu viaţa şi toate celelalte pe Pămîntul SĂU.
De regulă tiraniile-s dispuse la omoruri şi cîte alte orori şi lipsiri de libertate şi ascunderi de adevăruri ce le-ar periclita existenţa în timp. Tolerînd o netrebnicie de secole şi încă urmîndu-o şi acuma, e o mare eroare, demnă de gură cască şi colaboratori în rele, coautori!?
Împotriva SA e şi dovedită de mult timp, că nu-L respectă ci-L doseşte pentru un necurat şi-i sileşte şi pe alţi necunoscători, dezinformîndu-i şi-s părăsiţi de Divinitate şi suferă inclusiv scurtarea vieţii. Deci foarte grave acuzaţii şi trebuie tras pe dreapta ori unde ar fi şi de schimbat macazul corect spre EL definitiv!
Multe nedreptăţi s-au comis în lume în timp şi grave încălcări ale legilor trasate de EL din vechime şi umanitatea nu a mişcat un deget, numai EL le-o îndreptat în timp şi noi nici n-am ştiut, ci vorba aceea : că EL nu bate cu bota, e valabilă. Dar de ce să nu ne facem datoria de dreptate, ori sîntem nişte nedrepţi de complici de închidem ochii, fiind şi noi vinovaţi alăturea de mişei.
Cît sîntem de la începutul vieţii şi în unele perioade de acalmie şi încercare pregătitoare a exitenţei putem spune că sîntem în rai. Deoarece nu ni-i rău deloc ci o ducem bine şi mulţumiţi de cum trăim şi-n natura înconjurătoare fără supărări şi griji prea neobişnuite. Deci normalitatea îi ceva bun şi de dorit permanent cît vieţuim, chiar fără să-L ştim cumsecade şi chiar imorali, nu exagerat.
Da, ne creditează întîi şi urmează firesc să-I mulţumim cum putem fiecare, ştiindu-L corect şi îndreptaţi. moralzaţi. Iar de nu-L ştim şi neîndreptaţi, imorali mai ales, după perioada de avans şi încercare se schimbă foaia. Şi de nu ne dezmeticim la timp, ne părăseşte şi putem contabiliza necazurile şi chiar moarte timpurie fără alte avertismente, decît că-I sîntem datori cu viaţa şi toate celelalte pe Pămîntul SĂU.
1312.Atît şi nimic în plus
Nedreptatea împotriva SA mereu o întreţinem impuşi de creştinii, netrebnicii lumii imorale şi iluzorii. Şi ne costă părăsirea SA, totdeauna peşin suferim de nu ne vedem şi tot năuci sîntem încă.
Binele e perceput plictisitor, cînd durează şi nu-i întrezărim capătul. Munca ne pune de acord cu realitatea noastră şi natura SA şi tot ce ni-i necesar a şti corect şi demn.
Dar vine scadenţa aprigă şi pare nedreaptă, dar nu-i. În timpurile bune, ne-am înstrăinat de EL şi morală şi ne vine greu că încă plătim, cu toate că mulţi nu mai sînt şi plătita-u toţi, dar nu-i de-ajuns. Ni-i necesară îndreptarea dorită încă SUS şi ne făcută după atîta amar de ani, tot datori îI sîntem. Nu ne-o venit mintea la loc, ne încurcă în primul rînd religiile nedrepte LUI, imorale şi ca exemplu prost scos la înaintarea lumii în faţa SA, hal de îndreptare, aiurea!
Cine are minte şi trage greul cînd trebuie şi-şi revine el şi ai săi, o duc normal şi-s de exemplu, dar nu toţi pricep, ce-i de priceput. Niţină credinţă adevărată şi multă, multă morală şi muncă corectă, e tot ce se vrea SUS de la noi azi, acuma.
Nici aI SĂI nu-s mai breji, tot o apă şi-un pămînt sîntem cu toţii, cu toate că-s încrezuţi încă nevoie mare, de asta EL nici nu-i prea mai suferă.
Să ne familiarizăm cu abordarea SA în sinceritate cît mai firescă fiecăruia, nu cu vorbe repetate după alţii, fără texte prefabricate ci singur cum te duce capul. E examenul tău în faţa SA şi-l tot dai de cîte ori e nevoie, după cum simţi. Nu-l obilga pe altu-n locul tău, că nu-i primit, decît de eşti handicapat şi tutorele te mai ajută să pricepi lumea SA umană ce-i pe Pămîntul SĂU lăsată să coexiste. Şi atunci nu mult timp, că totul se învaţă ce-i în legătură cu EL fiind baza vieţii date tot de EL nouă nu oricum ci datori LUI şi moralizaţi întru totul.
Cu ajutorul SĂU se rezolvă absolut orice-i pe Pămînt şi chiar şi-n cosmos şi oriunde în universul acesta apropiat nouă. Doar să fiţi cum ni se cere din CER, atît şi nimic în plus, deocamdată!
Binele e perceput plictisitor, cînd durează şi nu-i întrezărim capătul. Munca ne pune de acord cu realitatea noastră şi natura SA şi tot ce ni-i necesar a şti corect şi demn.
Dar vine scadenţa aprigă şi pare nedreaptă, dar nu-i. În timpurile bune, ne-am înstrăinat de EL şi morală şi ne vine greu că încă plătim, cu toate că mulţi nu mai sînt şi plătita-u toţi, dar nu-i de-ajuns. Ni-i necesară îndreptarea dorită încă SUS şi ne făcută după atîta amar de ani, tot datori îI sîntem. Nu ne-o venit mintea la loc, ne încurcă în primul rînd religiile nedrepte LUI, imorale şi ca exemplu prost scos la înaintarea lumii în faţa SA, hal de îndreptare, aiurea!
Cine are minte şi trage greul cînd trebuie şi-şi revine el şi ai săi, o duc normal şi-s de exemplu, dar nu toţi pricep, ce-i de priceput. Niţină credinţă adevărată şi multă, multă morală şi muncă corectă, e tot ce se vrea SUS de la noi azi, acuma.
Nici aI SĂI nu-s mai breji, tot o apă şi-un pămînt sîntem cu toţii, cu toate că-s încrezuţi încă nevoie mare, de asta EL nici nu-i prea mai suferă.
Să ne familiarizăm cu abordarea SA în sinceritate cît mai firescă fiecăruia, nu cu vorbe repetate după alţii, fără texte prefabricate ci singur cum te duce capul. E examenul tău în faţa SA şi-l tot dai de cîte ori e nevoie, după cum simţi. Nu-l obilga pe altu-n locul tău, că nu-i primit, decît de eşti handicapat şi tutorele te mai ajută să pricepi lumea SA umană ce-i pe Pămîntul SĂU lăsată să coexiste. Şi atunci nu mult timp, că totul se învaţă ce-i în legătură cu EL fiind baza vieţii date tot de EL nouă nu oricum ci datori LUI şi moralizaţi întru totul.
Cu ajutorul SĂU se rezolvă absolut orice-i pe Pămînt şi chiar şi-n cosmos şi oriunde în universul acesta apropiat nouă. Doar să fiţi cum ni se cere din CER, atît şi nimic în plus, deocamdată!
1311.Nea Măndică
Statul dumnezeu, o himeră, o prostie ce ne costă grozăvii pe propria piele, că EL nu acceptă deviaţii de la bunul-simţ ordinar nicăieri în lume şi încă să nu-L şi ştim corect. După Emile Durkheim, luîndu-se am plătit toţi nepricepuţii lumii la o adică. Nici acuma nu sîntem mai breji! Dezmeticiţi-vă nedrepţilor la hurtă! Aflaţi-L corect şi îndreptaţi moraliceşte peste toate societăţile!
E bine să fim limitaţi cît de cît, chiar de părem obraznici în faţa lumii, în faţa SA, neştiindu-ne nimeni decît EL, sincer să-L respectăm. Astfel orice fel de om am fi şi orice demnitate ori nu am avea, vom fi feriţi de necazuri şi ce-i din preajmă şi de-aiurea.
Carol Mălinescu, la Radio, adineauri despre lumina de paşti, de cîte feluri e. Iniţial zice de două, cum crede şi nea Măndică vecinul său, Divină de la Ierusalim ce în mod miraculos se aprinde şi nu frige atunci ci doar aprinde lumînările dornicilor de EA şi obişnuită de la bisericile creştine din întreaga lume. Ei aici e aici, CM greşeşte, nici nu are informaţia corectă, doar o intuim unii şi alţii, ca şi nea Măndică care deja ştie, în curînd va afla şi lumea că numai Cea divină e adevărată.
Deci luminile din bisericile creştine aprinse de slujitorii lor îs nedrepte ca şi ei în faţa LUI, că nu-L respectă ci-L dosesc după necuraţii lor morţi străvechi, închipuiţi deosebiţi, ce-i covîrşesc cu ploconeli aiurite ca şi ei. În timp se va putea deosebi de fiecare, EL ne va înlesni aceasta, cînd va fi timpul SĂU pe aproape. După care va fi altfel în lume.
Se zice că încă nimic nu-L chezăşuiesc pe Dumnezeu, aiureli, toate-L prevestesc şi-L confirmă de vrei a şti, de nu, nedrept eşti şi părăsit suferi, ducînd o viaţă degeaba şi-n nevoi. Nedrepţii nu-L doresc de asta au şi înfiinţat cretinătatea de religie creştină-cretină. Dosindu-L pe Adevărat şi ploconindu-se la toţii morţii, necuraţii lor, ca şi ei spurcaţi fiind.
Şi părăsită-i lumea nedreaptă şi nevoile-s peste tot unde te întorci. Nevoie de EL E pretutindeni dar nu se ştie în primul rînd şi de unii năzuroşi nici nu se vrea. Pentru că morala-i grea povară pentru nedrepţi şi EL nu prea iartă nedreptăţile şi-iI şi ţinere de minte straşnică şi gelos şi drept şi bun cu cine merită.
E bine să fim limitaţi cît de cît, chiar de părem obraznici în faţa lumii, în faţa SA, neştiindu-ne nimeni decît EL, sincer să-L respectăm. Astfel orice fel de om am fi şi orice demnitate ori nu am avea, vom fi feriţi de necazuri şi ce-i din preajmă şi de-aiurea.
Carol Mălinescu, la Radio, adineauri despre lumina de paşti, de cîte feluri e. Iniţial zice de două, cum crede şi nea Măndică vecinul său, Divină de la Ierusalim ce în mod miraculos se aprinde şi nu frige atunci ci doar aprinde lumînările dornicilor de EA şi obişnuită de la bisericile creştine din întreaga lume. Ei aici e aici, CM greşeşte, nici nu are informaţia corectă, doar o intuim unii şi alţii, ca şi nea Măndică care deja ştie, în curînd va afla şi lumea că numai Cea divină e adevărată.
Deci luminile din bisericile creştine aprinse de slujitorii lor îs nedrepte ca şi ei în faţa LUI, că nu-L respectă ci-L dosesc după necuraţii lor morţi străvechi, închipuiţi deosebiţi, ce-i covîrşesc cu ploconeli aiurite ca şi ei. În timp se va putea deosebi de fiecare, EL ne va înlesni aceasta, cînd va fi timpul SĂU pe aproape. După care va fi altfel în lume.
Se zice că încă nimic nu-L chezăşuiesc pe Dumnezeu, aiureli, toate-L prevestesc şi-L confirmă de vrei a şti, de nu, nedrept eşti şi părăsit suferi, ducînd o viaţă degeaba şi-n nevoi. Nedrepţii nu-L doresc de asta au şi înfiinţat cretinătatea de religie creştină-cretină. Dosindu-L pe Adevărat şi ploconindu-se la toţii morţii, necuraţii lor, ca şi ei spurcaţi fiind.
Şi părăsită-i lumea nedreaptă şi nevoile-s peste tot unde te întorci. Nevoie de EL E pretutindeni dar nu se ştie în primul rînd şi de unii năzuroşi nici nu se vrea. Pentru că morala-i grea povară pentru nedrepţi şi EL nu prea iartă nedreptăţile şi-iI şi ţinere de minte straşnică şi gelos şi drept şi bun cu cine merită.
1310.Dar dacă nu?!
Dumezeu nu-I pentru nedreptate, ci pentru morală înspre bine mereu ştiindu-L.Încercările SALE-s diverse şi greu ni-i dat să le trecem şi-I greşim uşor neştiindu-L.
EL te iartă de-L ştii şi moral faci binele cît exişti, dar isus un necurat de vechi mort cum s-o facă ca orice mort necurat cum e în VT, vai de cei neştiutori şi nedrepţi.
E grav că-L asociem pe EL, Creatorul Singurul Dumnezeu cu-n nimeni şi-L şi despărţim de EL, duhul SĂU, într-o religie nedreptă, în suferinţă că nu-L ştie corect. EL E Unicul, nu-i nici o sf. treime nicăieri, nici pe Pămînt şi nici în CER, ci doar minciuni, şmecherie şi nedreptatea ce-L înfruntă şi pierdem toţi.
Să evităm spovedaniile, sinceritatea-I datorăm numai LUI intim toţi îI sîntem datori, deci egali. Iar necredincioşii în EL Unicul şi imorali să se îndrepte ş-apoi mai vorbim.
Într-adevăr eu ştiu ce ştiu şi creştinii în general şi ceilalţi ce nu-L ştiu corect, ştiu şi ei ce ştiu cu ale lor nedrepte ce nu-s susţinuţi ci părăsiţi în nedreapta lume şi-s supuşi suferinţelor şi spaimelor şi neîmplinirilor.
Bunul-simţ ordinar ar trebui să-i revie poporului nostru şi să lase nedreptatea şi de-L poate şi urma cum era pînă la hulita nedreptate creştină, ce l-o înstrăinat de EL şi sîntem părăsiţi încă.
Mai de folos ni-i apropiatul ce-l simţi la nevoi şi-nsingurare, decît trecătoarele adevăruri ce ne fascinează-n van. Să fim omenoşi mai tare ca legea nedreaptă ce se crede corectă, poate, doar că sîntem în primul rînd oameni şi nu obiecte de decor şi uşor manipulabile. Un dram de omenie nu strică nimănu-i ci-l ridică şi-n ochii proprii şi de SUS.
Ni se dau în existenţă ocazii să ne bucurăm de ceea ce omul face bine, frumos şi util cît-or mai mulţi şi EL se bucură cu noi odată, dar nu-L vedem, nu-L simţim bine-ar fi să-L ştim, ca să-L şi mulţumim.
Ne scoate din făgaşul firesc nouă oamenilor, adică din minţi se zice, cînd întorcîndu-ne de la EL şi EL nu ne mai vede bine şi-o sfeclim chiar cît de extraordinari ne credem. Căderea-i pe măsură, incredibilă şi se miră şi alţii nepricepînd poate imediat, timpul ne dă adevărata măsură a lucrurilor, faptelor nedrepte. Consecinţele le tragem şi de ne învăţăm minte, e folos, dar dacă nu?!
EL te iartă de-L ştii şi moral faci binele cît exişti, dar isus un necurat de vechi mort cum s-o facă ca orice mort necurat cum e în VT, vai de cei neştiutori şi nedrepţi.
E grav că-L asociem pe EL, Creatorul Singurul Dumnezeu cu-n nimeni şi-L şi despărţim de EL, duhul SĂU, într-o religie nedreptă, în suferinţă că nu-L ştie corect. EL E Unicul, nu-i nici o sf. treime nicăieri, nici pe Pămînt şi nici în CER, ci doar minciuni, şmecherie şi nedreptatea ce-L înfruntă şi pierdem toţi.
Să evităm spovedaniile, sinceritatea-I datorăm numai LUI intim toţi îI sîntem datori, deci egali. Iar necredincioşii în EL Unicul şi imorali să se îndrepte ş-apoi mai vorbim.
Într-adevăr eu ştiu ce ştiu şi creştinii în general şi ceilalţi ce nu-L ştiu corect, ştiu şi ei ce ştiu cu ale lor nedrepte ce nu-s susţinuţi ci părăsiţi în nedreapta lume şi-s supuşi suferinţelor şi spaimelor şi neîmplinirilor.
Bunul-simţ ordinar ar trebui să-i revie poporului nostru şi să lase nedreptatea şi de-L poate şi urma cum era pînă la hulita nedreptate creştină, ce l-o înstrăinat de EL şi sîntem părăsiţi încă.
Mai de folos ni-i apropiatul ce-l simţi la nevoi şi-nsingurare, decît trecătoarele adevăruri ce ne fascinează-n van. Să fim omenoşi mai tare ca legea nedreaptă ce se crede corectă, poate, doar că sîntem în primul rînd oameni şi nu obiecte de decor şi uşor manipulabile. Un dram de omenie nu strică nimănu-i ci-l ridică şi-n ochii proprii şi de SUS.
Ni se dau în existenţă ocazii să ne bucurăm de ceea ce omul face bine, frumos şi util cît-or mai mulţi şi EL se bucură cu noi odată, dar nu-L vedem, nu-L simţim bine-ar fi să-L ştim, ca să-L şi mulţumim.
Ne scoate din făgaşul firesc nouă oamenilor, adică din minţi se zice, cînd întorcîndu-ne de la EL şi EL nu ne mai vede bine şi-o sfeclim chiar cît de extraordinari ne credem. Căderea-i pe măsură, incredibilă şi se miră şi alţii nepricepînd poate imediat, timpul ne dă adevărata măsură a lucrurilor, faptelor nedrepte. Consecinţele le tragem şi de ne învăţăm minte, e folos, dar dacă nu?!
miercuri, 18 aprilie 2012
1309.Chezaşul
Şi cei mai cu picioarele pe Pămînt dintre noi şi în vîrstă, deci deosebiţi şi cu multă experienţă şi cultură şi nu numai, ce s-au orientat în diverse şi grele împrejurări, tot n-au deosebit binele de răul în religiile creştine, aşa de cumplit e mascat adevărul SĂU chiar şi printre evrei şi pentru ei, ducîndu-i de nas ca pe fiecare novice fără EL.
EL se învoieşte cam cu toţi într-ale spiritualităţii doar, doar se va prinde careva simplu şi-L va considera cum E cu adevărat şi văzînd, simţind în timp binefacerile să-L urmeze, nu-i chiar greu, e mai simplu ca-n religiile nedrepte LUI. Şi eşti şi răsplătit, nu amăgit ca oriunde în celelalte de le urmezi şi de regulă puţini se deşteaptă în faţa SA, majoritatea nu-L văd. Am cunoscut şi deşteptaţi şi nu, şi cu experienţe diferite dar aprigi înfipţi în ceea ce cred şi cei îndreptaţi şi celalţi amăgiţi, asta e.
Asta sîntem nu ne putem transmite de la unul la altul trăirile, experienţele chiar mai deosebite, nu se apleacă nimeni asupra altuia să-l înţeleagă, toate rămîn ascunse-n noi cît vom exista fără speranţe de mai bine şi util şi-n folosul altora. Punţi exită dar nu le folosim, rămîn anonime şi uitate şi pierdem toţi.
Degeaba-I în lume EL prezent pe meleagurile noastre, nu-I receptat ca atare, nici aici şi nici în lume decît atunci (1935) cumva şi uitat. Se minte că-I mort, decît să-L ştie corect şi astfel să-L simtă nemijlocit că-I viu cu noi vii de pe Pămîntul SĂU.
Să fim cu cei buni şi cumsecade în morală, să ştim că sînt şi răi, şi demni să ne ferim de ei .Totuşi să nu ne sinchisim de restul cînd sîntem bucuroşi, fericiţi, e cred nefiresc, măcar să le zicem de ce şi poate ne însoţesc oarecum fiecare.
Curajul în faţa morţii, îl demonstrează mulţi, dar mai util lor ar fi să-L ştie corect şi ar scăpa mult mai ieftin şi nu numai ei, înspre bine. Bunăvoinţa contează între oameni şi EL asta ne cere, de-L ştim e şi mai şi.
Mai bine atei şi moralizaţi să-L aşteptăm pe Măritul Rege, ce ne va salva de-L vom urma. EL e chezaşul moralei între oameni.
EL se învoieşte cam cu toţi într-ale spiritualităţii doar, doar se va prinde careva simplu şi-L va considera cum E cu adevărat şi văzînd, simţind în timp binefacerile să-L urmeze, nu-i chiar greu, e mai simplu ca-n religiile nedrepte LUI. Şi eşti şi răsplătit, nu amăgit ca oriunde în celelalte de le urmezi şi de regulă puţini se deşteaptă în faţa SA, majoritatea nu-L văd. Am cunoscut şi deşteptaţi şi nu, şi cu experienţe diferite dar aprigi înfipţi în ceea ce cred şi cei îndreptaţi şi celalţi amăgiţi, asta e.
Asta sîntem nu ne putem transmite de la unul la altul trăirile, experienţele chiar mai deosebite, nu se apleacă nimeni asupra altuia să-l înţeleagă, toate rămîn ascunse-n noi cît vom exista fără speranţe de mai bine şi util şi-n folosul altora. Punţi exită dar nu le folosim, rămîn anonime şi uitate şi pierdem toţi.
Degeaba-I în lume EL prezent pe meleagurile noastre, nu-I receptat ca atare, nici aici şi nici în lume decît atunci (1935) cumva şi uitat. Se minte că-I mort, decît să-L ştie corect şi astfel să-L simtă nemijlocit că-I viu cu noi vii de pe Pămîntul SĂU.
Să fim cu cei buni şi cumsecade în morală, să ştim că sînt şi răi, şi demni să ne ferim de ei .Totuşi să nu ne sinchisim de restul cînd sîntem bucuroşi, fericiţi, e cred nefiresc, măcar să le zicem de ce şi poate ne însoţesc oarecum fiecare.
Curajul în faţa morţii, îl demonstrează mulţi, dar mai util lor ar fi să-L ştie corect şi ar scăpa mult mai ieftin şi nu numai ei, înspre bine. Bunăvoinţa contează între oameni şi EL asta ne cere, de-L ştim e şi mai şi.
Mai bine atei şi moralizaţi să-L aşteptăm pe Măritul Rege, ce ne va salva de-L vom urma. EL e chezaşul moralei între oameni.
1308.Pretutindeni.
Cu EL alăturea altfel îţi merge existenţa, îI eşti dator, dar nu-ţi mai pasă de nimic de pe Pămînt ca mai înainte, ci să nu-I greşeşti, dar te înveţi în timp şi încet, încet fără grabă te obişnuieşti şi EL cu tine, aşa-i cred normal. Chiar Şef de stat, ori ce altceva şi mai şi de-ai fi tot LUI I te supui la o adică, cînd socoteşte EL, nu tu ce eşti, un numeni în faţa SA. Oricînd o poţi sfîrşi foarte rău de nu te pui cu EL bine, cu adevărat nu prin nedreptele religii.
Ai grijă moral să fii corect înspre bine permanent şi să-L abordezi singur singurel, tu cu EL oriunde poţi şi cum poţi, chiar şi-n gînd sincer cu Însăşi Divinitatea Singura Responsabilă de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU.
Să nu-L ignorăm nicidată şi nici să-L credităm greşit ca toţi creştinii lumii, ce-s în afara adevărului SĂU. Închipuindu-şi năzbîtii cu EL, neadevăruri ce-i costă de cînd sînt pe lume.
Să ne uşurăm de putem fără jenă permanent de ne vine şi-i normal să ne descărcăm prin plîns oriunde şi oricum. Darul lacrimilor, că-i un dar, dar sincer să fim, cu încredere ne privesc ceilalţi, şi nedrepţii cu invidie şi şmecherii cu aroganţa netrebnicilor. Nu-i vedea, ignoră-i şi fii tu însăşi, în primul rînd în faţa SA simte-te dator, dar să te destăinu-i cu adevărat LUI. Şi nu la nedrepte închipuiri deşarte prea numeroase şi false religii ce-s în lume peste tot. Lacrimile sincere fac cît o caznă adevărată sinceră în faţa SA, iar de-s false plăteşti şi ai tăi cu tine.
Cînd eşti din cadrul poporului SĂU şi-I ratezi o pornire de apropiere, te părăseşte şi dacă nu pricepi te mai supune unei noi părăsiri, mai mult atenţionare, poate îL abordezi mai serios şi responsabile de se poate .
Se zice că între prostie şi credinţă e o prăpastie, o fi dar dacă credinţa e corectă numai cu EL, nu ca astea nedrepte din creştinism, ce-L dosesc şi-s pacoste pentru umanitatea şi aşa imorală. EL ne ajută dar să-L ştii corect şi moral să te dovedeşti, contribuind cum se cuvine în dreptul tău, nu cu mîinile-n sîn. Şi-i posibil de îndreptat Lumea înspre cunoaşterea SA corectă şi moralizată deplin, în conlucrare cu natura SA. Şi altfel să arate mai primitoare omenirea şi mediul mai îngrijit, pretutindeni.
Ai grijă moral să fii corect înspre bine permanent şi să-L abordezi singur singurel, tu cu EL oriunde poţi şi cum poţi, chiar şi-n gînd sincer cu Însăşi Divinitatea Singura Responsabilă de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU.
Să nu-L ignorăm nicidată şi nici să-L credităm greşit ca toţi creştinii lumii, ce-s în afara adevărului SĂU. Închipuindu-şi năzbîtii cu EL, neadevăruri ce-i costă de cînd sînt pe lume.
Să ne uşurăm de putem fără jenă permanent de ne vine şi-i normal să ne descărcăm prin plîns oriunde şi oricum. Darul lacrimilor, că-i un dar, dar sincer să fim, cu încredere ne privesc ceilalţi, şi nedrepţii cu invidie şi şmecherii cu aroganţa netrebnicilor. Nu-i vedea, ignoră-i şi fii tu însăşi, în primul rînd în faţa SA simte-te dator, dar să te destăinu-i cu adevărat LUI. Şi nu la nedrepte închipuiri deşarte prea numeroase şi false religii ce-s în lume peste tot. Lacrimile sincere fac cît o caznă adevărată sinceră în faţa SA, iar de-s false plăteşti şi ai tăi cu tine.
Cînd eşti din cadrul poporului SĂU şi-I ratezi o pornire de apropiere, te părăseşte şi dacă nu pricepi te mai supune unei noi părăsiri, mai mult atenţionare, poate îL abordezi mai serios şi responsabile de se poate .
Se zice că între prostie şi credinţă e o prăpastie, o fi dar dacă credinţa e corectă numai cu EL, nu ca astea nedrepte din creştinism, ce-L dosesc şi-s pacoste pentru umanitatea şi aşa imorală. EL ne ajută dar să-L ştii corect şi moral să te dovedeşti, contribuind cum se cuvine în dreptul tău, nu cu mîinile-n sîn. Şi-i posibil de îndreptat Lumea înspre cunoaşterea SA corectă şi moralizată deplin, în conlucrare cu natura SA. Şi altfel să arate mai primitoare omenirea şi mediul mai îngrijit, pretutindeni.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)