De nu facem ce trebuie în viață, că-i tare complexă cerința SA și la noi așa de lung examen. Dar se poate de ne astîmpărăm cu bine, îndulcim viața și să ne tot ținem tari, atenți. Să nu-I greșim, că se ține aproape de fiecare, așteptîndu-l să se omenească. Că-I sătul de sălbăticia ce-o tot demonstrăm de cînd sîntem, tot fără EL, înfricoșați de viață.Dar și nepăsători, fiece-o fi, ei nu-i așa, nu delăsători, ci cu ambiție de oameni cu cap. Căutîndu-ne binele mereu, dar la fel și către ceilalți cumsecade, demni de omenia ce-o degajăm mereu. Nu liberi la negîndite și trăsnăi inumane, ci cu luare aminte cu adevărat oameni de omenie. Lăsînd loc de bună ziua mereu între noi, firești și de EL amintindu-ne corect, că ne are în vedere tot timpul.
Ni se atrage atenția să-L respectăm și cumva să-I îndeplinim cerințele specifice fiecăruia. În timp ne dăm seama, doar atenți să fim și cu mintea trează, receptivi ne vom dezmetici.
