Dintre toate popoarele aflate sub influiență nazistă atunci. Numai Ion Antonescu o îndrăznit și reușit, săi apere pe evreii din spatele său, cîteva sute de mii. De exterminare din fața lui Hitler, ținîndu-i piept chiar în buncărul dictatorului din Berchtesgaden. Dar recunoștință ioc, de la urmașii acelor atunci salvați, așa neam nu-i a-L SĂU!Tinerețea e cuiul lui Pepelea în viața nostră, tot la ea vrem să ne referim. De avem la ce, că de nu, asta e, o fi fost o irosire de timp, greu de crezut, dar posibil. Așa vrea EL să fim, pătimași, avîntați, eroici, nepăsători la necazuri, fără prejudecăți. Dar și cam fără EL, ci zeflemitori, îndărătnici, ușor pe căi greșite și de îndreptare mai puțin.
Față de maturitate și bătrînețe, cînd omu-i mai leneș, recalcitrant, înăcrit de nevoi. Mai stins în porniri, sătul de eșecuri, dezamăgit de ce-și imaginase. Totu-i că mergem fără EL și neîndreptați, EL nu ne susține și singuri. Pe Pămîntul SĂU, e dificil, că influiențele-s deșarte de obicei, îndepărtîndu-ne de EL și plătim.
