Despre EL se știe că nu se știe mare lucru și nici nu doresc nedrepții. Să-L afle lumea cu adevărat, că ar fi de dorit, așa vreau cei corecți, că s-ar sfîrși cu relele. Dar încă nu-i vremea, mai trebuie nedreptatea să mai fie pe aicea nepăsătoare. De bine și util, ci doar de rele și urîte treburi, îndepărtînd lumea de EL și noi între noi.
Ne temem de EL, că nu avem destule cunoștințe despre EL și cum trebuie să fim în raport cu EL. Avînd anumite cerințe de la noi, de simte că dorești să I le îndeplinești, dispare frica. Că-i bună și ea cînd ai dificultăți de adaptare în relațiile cu EL, te mai pune la punct. Să nu sari calul, crezînd că la-I prins pe Dumnezeu de picior și cînd colo încă nu poți mare lucru.Ne depășește puterea noastră de gîndire, limitată de EL, să ne îndreptăm mai întîi. Și ulterior om afla multe și bune și utile, ce ni-s oprite acuma. EL acuma, pentru că nu sîntem cum vrea, ne accentuiază depărtarea de priceperea SA. Făcîndu-se și mai puțin vizibil și înțeles.
