4205..Regăsire.

  În antichitatea acelor vremi cu popor ales și înțeles oarecum o vreme doar șI-o impus construirea unor edificii pe placul SĂU. Cînd înțelegerea o picat din vina aleșilor atenționați din vreme de EL și acele temple și altele ce-și aveau sorocul. Intermedierii și năzuinței de legătură CER-Pămînt și cu intermediari umani pe atunci, între timp uitate și părăsite ca neavenite.
  Din cauze expuse pe aicea, deci EL nu mai dorește momentan acele strașnice construcții învechite azi, ci simpla legătură. A fiecăruia fără interpuși, ci direct insul cum se află, oriunde numai cu gîndul sincer către EL pe graiul lui. Că-l pricepe Dumnezeu și-i vine în întîmpinarea năzuințelor corect expuse și-n îndreptarea cerută.
  Cu rezultate pe măsură în virtutea înțelegerilor ce-s în derulare din acel moment de regăsire percepută ferm și clar.

1849.Să ne învrednicim mai bine să-L aflăm corect

   Să nu ne omorîm prea tare să realizăm cine știe ce construcții deosebite. De nu-s pe placul LUI în acord măcar, că-s trecătoare ca și noi, de nu ținem cont de EL. Să ne învrednicim mai bine să-L aflăm corect, punînd Baza vieții în relații normale. Cu omenirea și numai după aceea, în conlucrare cu EL să ne îngrijim și de restul. Numai astfel trecerea vremii nu va fi un flux de ne înțeles de noi, aflînd ce trebuie la timp.
   Contribuind cum trebuie la viața ce ne trebuie, cînd ne trebuie și-n ce condiții. Aflîndu-ne locul în lume, al nostru și al familiei noastre în acord cu natura Pămîntului. Dar cel mai important în acord cu EL, că nu sîntem de capul nostru pe aicea. Cu toate că așa ni se parte, cu toate că dăm socoteală de vrem ori nu. Mai mult inconștienți în fața SA și trebuie să ne schimbăm în cum trebuie să fim.
   Conștienți de EL și noi, într-o viață ce încă-i nedreaptă, dar se va schimba în bine. Că EL nu ne mai lasă mult de izbeliște și vom fi cum trebuie să fim. Să nu mai fugim din calea adevărului, că-i o cale încă ne știută în lume. Cu acordul SĂU e așa lumea și trebuie să-L urmăm că ne ajunge, de cîte am avut de tras.
   Fiind lăsați un timp îndelungat să ne vedem de anumite treburi, ajungînd pînă aicea. De acuma se impune o nouă cale  cu EL mai aproape de noi în condiții încă neclare. Dar în timp ne vom edifica cum trebuie, nu ne va mai lăsa.