4211..Ne urîm.

  Cît am fi de apropiați nu prea contează, e lucru adevărat că fiecare-și caută credința ce-l cucerește, dedicîndu-i-se trup și suflet după cum îl taie capul. Ori după percepte îndelung exersate, chiar de nu-s cu EL, nu prea contează-n așa lume ne ca lumea, ci nelegiuită în mare oriunde. Te întorci vezi necazuri, suferință, dispariții aparent grăbite și par fără motivație toate aceste.
  Aiurea, de nu ținem cont de EL cum ne tot pretinde de cînd sîntem lăsați a viețui pe planeta SA, ni-s toate cam anapoda aflate. Ne pricepîndu-ne menirea pe acest Pămînt și chiar și-n ultima parte a aflărilor omenirea parcă-i în și mai mare derută fără de EL, parcă-i nebună, nebună. Și zare de izbîndă nu-i în calea pe care merge la valea plîngerii cu toții în neștire și tot fudui și zurlii de mama focului.
  În loc să conlucrăm la aflarea SA corectă cu toții împreună, ne urîm reciproc în religiile alese de fiecare ne ținînd cont de EL și noi defel.