4202..Ce mai așteptați?!.

  Știu că pentru majoritatea degeaba-mi răcesc eu gura, scrierea aceasta nu vă va urni degrabă, pînă nu va fi cum se vrea de SUS. Dar asta mi-i deocamdată vrerea cum se vrea de către EL și-L urmez cum pot și eu reamintindu-vă, repetîndu-vă. Că de ceva vreme și-o întors iarăși privirea spre noi toți pămîntenii fără deosebire de rasă, nație, ori altele ce ni-s specifice unora și altora.
  L-am dezamăgit prin acel popor ales de odinioară și ne-o gonit pe toți din fața SA, dîndu-ne liber la năzbîtii care mai de care mai costisitoare-n timp și spațiu. Suferite de toți la vremea socotită doar SUS și jos constatată de nu mai ne pricepeam ca și azi viața și celelalte legate de ea.Că-L tot nemulțumisem ca și azi încă, dar îs speranțe și SUS și jos, încă neconturate cum trebuie, de mai bine.
  Revenindu-ne din amorțeala minților năucite de refuzul SĂU de a-L căuta atunci dar de curînd primirăm liber la EL, ce mai așteptați?!