3649.Să stăm drept și cumsecade mereu buni și clari spre îndreptare doar

  De nu-i așa, ni se va sugera că-i mai bine să ne astîmpărăm, în năzuința de îndreptare. Că nu ne prinde, nu sîntem în stare a o îndeplini, chiar de vrem, dar nu cu tărie bună. Dorință fierbinte, măcar caldă suficient simțită sincer, altfel e în van. Rateu răsunător ființei în căutări trebuincioase, dar ne potrivite încă poate. Mai e de bătut cunoașterea pînă învățați minte, și-i tare anevoios oameni fiind.
  Parcă nu ni-i cu folos cum sîntem dați, ci altceva am vrea, să ieșim din noi, dar nu-i simplu. Sfințirea și nu-i de colea, ci implică desființarea ființei neputincioase, e altă mîncare de pește. Ehei, bucuria de a fi ceea ce nu știm a fi încă-i de multă muncă și migală de SUS, că sinceri încă nu putem fi ce vrem. Vrem și nu vrem în același timp și nu încap pe punte astea două existențe în noi.
  Ori e laie ori bălaie, nu ne merge, am vrea și cu porcu-n coteț și cu slănina-n pod. În fața SA e să stăm drept și cumsecade mereu buni și clari spre îndreptare doar.