2551.Și încotro, așa nedrepți ca azi și de cînd sîntem

  Ne împing lumina și întunericul de la spate într-o înfăptuire, cît și negrul și albul. Ce nu știm bine de ce? Și încotro? Așa nedrepți ca azi și de cînd sîntem, e greu de prevăzut ceva ca lumea. Fiind și fără EL, în necunoscutul orizont ce se întrezărește nițel încă prea nedrept nouă. De EL nici nu vorbesc, că-I supărat pe noi, că-I sîntem așa nerecunoscători.
  Între noi mai răsar unii mai destoinici tare pricepuți la multe și de vîrf în cunoaștere. Dar se dovedesc puțini ca lumea între oameni și mai ales fără EL. Și de mirare pentru ceilalți nedrepți, nu-i cruță EL și părăsiți plătesc la o adică cu toții. Pe neașteptate dispar, lăsînd într-adevăr urmă prin lume și poate mai abitir. Cei ce-i rămîn, să se schimbe, văzînd că nu se glumește, nici cu cei dotați.
  De nu-s cum ni se cere de SUS, cunoaștere, cunoaștere, dar limitată și ea de nedreptatea lumii. În expansiune nefirească omului cumsecade și cu frica LUI Dumnezeu, Adevărat.