3570...Ce nu-i învață minte, pregătindu-se mereu alții și alții

  Ni se sugerează să nu fim prudenți, ci încăpăținați în voințe curajoase, de bine. De bun-simț ce sparg tipare nedrepte și nelegiuiri străine LUI și nouă. E greu, e de tatonat în așa imorală și incorectă lume, pusă pe ură și invidie. Să nu dăm din lac în puț, capcane sînt cît lumea și EL e pretențios și nici necurățenia. Nu-i ceea ce pare și-și dorește tot dominarea lumii, ca pînă acuma ne la locul ei.
  Ne tot încearcă și dăm chix, nu-L știm mai deloc și nici cuminți cu bun-simț nu putem fi. Repeziți dar nu cum trebuie, ci pe alăturea și o încurcăm mereu în necazuri de tot felul. Și oriunde în lume omu-i dator să se afirme și caută, dar nu reușește, decît palide afirmări. Bune și ele decît răsunătoare eșecuri și plătite cum niciodată nu-și doresc nedrepții.
  Prin vieți a mii și mii de seimeni, ce nu-i învață minte, pregătindu-se mereu alții și alții.