2870.Saltul ar fi așa colosal că ne-am putea clătina

  Cînd ajungem să cunoaștem aproape de esențe pămîntene încă neclare îngustimi. Ne dorim firescul liber de oriunde, exprimarea fără opreliști mai ales cît mai de început. Ne tămîietă de nelegiuirea în formă concretă azi oriunde-i nedreptatea lege. Căutări ce-și lasă urmele în cum mai sîntem și ceea ce vom fi și căutînd cunoașterea. Cît s-o putea în așa lume fudulă și desuiet răzlețită pe coclauri neștiute.
  Nici de EL nici de noi cum ar trebuie să fim, e încă devreme, la încă în urmă secole. Ne mai uităm și-n istorie nițel, doar om afla cîte ceva mai acătării de zis. Că-n realizări dăm mereu de construcții ale cunoașterii concrete și cu cercetarea de închipuiri. Răzlețite de neputința de a-L conștientiza corect și astfel aflat, cam pretutindeni, să ne învrednicim de-o cunoaștere adevărată.
  Demnă de noi oamenii încă fără EL pe față cu adevărat, ar fi ceva colosal și de ne închipuit. Dar saltul ar fi așa de imens că ne-am poate clătina cu lume cu tot. Nu știu de vom și rezista? Doar EL și văd că nu vrea.