2910.Obișnuite forme ale trîndăviei fără scop în viață

  Pierdere de timp ni-i viața, ne preocupați de ceva adevărat, ci de minciuni și false treburi. Ei se fac că ne plătesc noi ne facem că muncim și-n altele asemenea. Obișnuite forme ale trîndăviei fără un scop în viață, de pomană existență. Aiureli multiplu împăunate de oricine nu-i cu capul pe umeri, ci vremelnicii. Întruna corvezi de neîmpliniri semețe și adormirea vigilenței fudule.
  Că-i viața nesfîrșită trăncăneală li se pare și nimicuri distractiv-umplere a timpului pierdut. Că vor dăinui și deodată dispar ca și cînd nici nu ar fi fost. Nici o realizare, nici un temei vieții, boare de vise tîmpe în rafala vremii duse. Rateuri umane la care CER-ul trudise a se înfiripa ceva, măcar cît de cît folositor cuiva. Dar așa irosire fudulă de așa avuție pro-roditoare în alte împrejurări folositoare.
  Grija de fleacuri, absurditatea hăului neputinței de a fi om, ticsit de inși colcăitori de zor nimicuri. Jalnica tragedie a ne folosinței timpului bun, cu foloase chibzuite în alte împrejurări corect alese. De-ar fi fost, dar așa degeaba-i fu viața.