2048.Cu aere nedrepte LUI și nouă, nu ne pasă

   Ne tragem din țărîna mulțimilor, cu ridicolul lor minunat, confuz și grav uneori. Uitînd asta repede și ne credem deja ajunși sus-puși dintotdeauna, de cînd lumea. Cu aere nedrepte LUI și nouă, dar prea puțin ne pasă, cu nasu-n vînt cine să-l știe. Am uitat pornirea mică, o fi importantă dar nu vrem s-o mai știm, sîntem cineva. Nimicuri răzlețe din vremi pitice, ne mai bîntuie uneori, poate vom scăpa. Aflînd o altă îndeletnicire superioară, chiar nedreaptă, cu-i pasă.
   E aici e aici, multora, nedrepți și-s cît lumea, dar ceasul vremuiește încet. Cînd nici nu ai aflat c-o trecut vremea ta de încunoștințare, irosită pe defăimarea omului. Ce a-i ajuns, acum o epavă ce rîcîie cerul tău mărunt și hîd încă privit de alți nedrepți în devenire. La fel imorali și surzi la aflarea țelului uman, de dreptate și bun, bun-simț și EL.
   Că spiritul din tine mîndră, crăiască arătare cu gîndire de înălțare în stare. Dosit de nerozii tîmpe, azvîrlit și năclăit în tine, nerod de doi bani. A-i utilizat dotarea ta Divină, fără discernămînt, dormind cei 7 ani de acasă și ai tăi încă plătesc. Și ție nici nu-ți pasă, nici ei nu știu de ce? Așa o fost să fie, „bine că odrasla o făcut ceva în viață”. Aiurea gîndire greșită-n lume mult și bine încă în dezordine cu minte în desfrîu intern.