3048.Suficiența să n-o lăsăm să ne cuprindă, că-i bai

  Sîntem mereu încercați, trăind printre abisale vremelnicii, chemări nesigure. Și ispite cît încape, de nu ne vedem capul și totuși fiind oameni de la EL. E de așteptat să ne ținem tari și drepți cu bun-simț și bunătate între oameni. Cumsecădenia așa rară floare, s-o cultivăm atent să se prindă, cu noi alăturea în lume.
  Oriunde fără deosebire, știu că-i greu, dar măcar de încercat cît putem mai bine. De nu reușim mereu, să nu ne facem mari procese de conștiință, am vrut, dar n-o fost să fie. Important să nu ne lăsăm și cînd putem să tot căutăm îndreptarea mereu. Cînd îi va fi timpul, cînd se va coace, sigur vom reuși cîte un pic și-i binele adăugat.
  La ceea ce trebuie să devenim între oameni și-n firea noastră intim satisfăcuți, măcar așa oarecum. Suficiența să n-o lăsăm a ne cuprinde, că-i bai și-o putem încurca amarnic. În fața SA, dar și-ntre oameni. Nici nemulțumirea, ci medierea oricum și oriunde, începînd cu noi însăși.