2808.Într-o devenire încă hăt departe ascunsă

  Sîntem proprii complici la neputință, alergînd între gîndire și nebunie, între bine și rău. Între oricum și adevăr, între teluric și înălțare, între întuneric și lumină. Între a fi liber ori încorsetat în bezna mută a fără Dumnezeu și neoameni. Oarecum libertate, dar nu și bucuria ei, că-i timpul alt necruțător potrivnic, cu ea aflat. Infirmități ale omului aflător de cum e dat să fie pe acest Pămînt, într-o devenire încă hăt departe ascunsă.
  Să nu ne irosim talentul de a fi oameni, chiar și-n hățișul actual al nedreptății și fără EL. Contribuind cum trebuie la consolidarea ființei noastre competente bune în lume. Cu EL în conștiință corectă, adevărată, demnă, cu bun-simț și binele între oameni. Luptînd contra banalității omenirii înstrîmbară rău de tot, cu așa trăiri fără EL și omenie cumsecade între oamenii planetei.
  Că nu-i bunul-simț pavăză de netrebnicii, fiți siguri, ci aprigă îndreptare de-i cazul. Înspre ceea ce trebuie omul să fie odată pentru totdeauna, cînd morala. Va fi tot triumfătoare împreună cu dreptatea înlăturînd minciuna și fărădelegea de pe Pămînt.