3119.Între oameni de omenie, conștient de EL cu adevărat, fără alte închipuiri nefirești LUI

  Moartea curmă firul vieții, al întîmplărilor, ce nu-s întîmplătoare defel, ci urmări. Ale unui firesc scris SUS, pe lîngă contribuția ta, după scenarii anticipate prin viața înaintașilor tăi. Ce-ți ușurează existența, ori din contra, de nu și-au văzut de normalitatea ce ne-o tot dorește EL nouă. Mereu din vechime înscriindu-ne în așteptări SUS, de civilizarea noastră. În bine, util și frumos existențial uman, știindu-L firesc și ne lunecînd.
  În stînga, ori în dreapta, urmîndu-ne firul necurmat, de nepotriviri, nedorite. Astfel ca-n final să ne sfîrșim cumsecade fiecare în patul său, sătul de zile. Și mulțumit de toate cele cîte s-o putut în anii de viață contați, echilibrați. Ne fiind povara nimănui, ducîndu-ne pe propriile picioare traiul demn. Cumsecade între oameni buni, știindu-ne plapuma noastră și a familiei cu adevărat.
  Dorind să nu suferim, să fim împăcați cu EL, simțind aceasta, fiind de dorit în viață încă fiind. E posibil de-ți vezi de drumul dat, mulțumindu-L cum ești între oameni de omenie. Conștient de EL cu adevărat, fără alte închipuiri nefirești LUI.