3775...Nu-i ușor binele

  E adevărat, nedrepții LUI și ai noștri, credincioșii religiilor necurate, creștinătatea în general. E mereu în părăsiri și suferințe cît sînt pe Pămînt și după aceea la fel. Nu beneficiază de nimic, că se închină la nimic și EL nu-i scutește de necazurile. Gîrlă ce-nsoțește așa lume nelegiuită, îndărătnică în neputințe, deci fără EL.
  Extrateritorialitatea se aplică celor ce-L cred, respectă și îndreptați prin lume. Ținuți a fi cum trebuie ca exemple în fața celorlalți, puțini, poate chiar foarte puțini. Dar e un început de redresare după atîta amar de deraiere a lumii omului fără Cel Drept. Ci închinători la ce nu trebuie și înrăiți și urîțiți în toate cele, fără habar de îndreptare.
  Că efort ni se tot cere în îndreptarea necesară, nimica, mai ales azi în așa condiții netrebnice, nu-i ușor binele.

2738.Nu cîte nedrepte închipuiri, ce-L supără

  Dragostea și iubirea e cuvîntul de ordine între creștini, așa-s de atașați unii față de alții. Că de cată unul, ori mai mulți să schimbe în raport cu alții vreo virgulă de undeva. I se întoarce spatele, nu-i chip de iertare și bună înțelegere, de bun-simț, de omenie. Ci ca animalele hămesite îl sfîșie pe cel ce nu-i știe, parcă el e altfel? Toți o apă și-un pămînt în fața LUI, greșindu-I și părăsiți, plătesc cum li-i dorința.
  Nedreptatea și strîmbătatea minții și înstrăinarea de ale SALE căi corecte. Întîi îndreptați. Între oameni și cumsecade doar după aceea să se încumete a-L căuta să-L știe corect. Nu cîte nedrepte închipuiri, ce-L supără, că-i sîntem datori vînduți. Dar și conștienți de EL și noi într-o conlucrare fiecare în dreptul său cum poate. Fi om adevărat și cu familia sa în relații corecte ca și cu restul societății.
  Respectul cuvenit între oameni de omenie și binele în locul urîtelor și relelor apucături. Ce EL nu le mai suferă între noi să fie și să-L știm bine Cine E.