3872...Neputincioși de a fi oameni aleși

  Nu ne convine să fim doar niște cadavre vii, purtate de vîltoarea vremurilor potrivnice. Neputincioșilor ce-I demonstrăm cît sîntem pe Pămînt, ci dați cu socoteală. CER-ască să ne priască LUI și nouă, nu degeaba-n folosul neputințelor de tot felul. Ce-I tot demonstrăm afiliați la cîte nelegiuiri nouă și LUI, ce-L supără, după o vreme de așteptare.
  Răbdarea și a SA, Îndelungrăbdătorul se mai termină și ne pasc părăsirile în nevoi. Și-n moartea neprimitoare, că-I sîntem datori în viață cu suflet ales de SUS. Nu-n netrebnicia culeasă de pe josul firilor necuviincioase delăsători de EL și noi. Că nu ne lasă de izbeliște ci ne tot avertizează-n stilul SĂU că-L nesocotim și nu-i bine.
  Ne vîrîm capul sănătos sub poverile neputinței de a fi oamenii aleși de SUS, să-I fim.