4262..Necuviinței.

  EL oarecum își retrage și ceea ce știam cîndva despre EL și Lumea LUI, de nu-L mulțumim și-I tare greu de înduplecat cu felul nostru. De a fi necuviincios, bădărani, neciopliți, imorali, lipsiți de bunătate și frumusețe sufletească, nedemni de EL și noi. În afara legii SALE date nouă din vechime și uitată, preschimbată, năpădită de buruienile neputinței de a-I fi cum ne tot cere.
  Întruna de cînd îL știm cît se mai știe, că-I tare îndepărtat nouă așa fuduli pe prostie multă în neștire de natură și conlucrarea noastră cu EL. Cîndva dorită de CER, dar lăsată lehamite din pricina nepriceperii noastre demonstrată în viața dată nu degeaba, dar fără habar de datorie. Luați ca exemplu în 1935 EL fiind în comuniune o vreme oarecare cu românași de-ai noștri pe sprînceană aleși de CER.
  Integri și înainte și după ce-L află, sinceri și drepți, morali cît se putea în lumea lor simplă și nedumerită de așa năpaste lumești, rezistînd destul de mult asaltului necuviinței.