1797.Mă apără credința, celelalte nu vă oferă protecție

   Îi greu odată pornit într-o spiritualitate ce te-o convins, nu mai te întorci. Și de-I și EL cu tine nici nu ai cum și orice zici, n-o contrezi ci-o susții cît exiști. Cel puțin așa vreau să fie. Și mai e ceva, dacă în cazul altor credințe, aceasta în EL mă și apără, nu cred că celelalte vă oferă protecție. E și cazul E Însuși Dumnezeu nu aiureli religioase, ce-L trunchiază mereu.
   Că-I Însuși Creatorul lumii și lumea e îndepărtată acum de o relație cu EL corectă. Nici nu-I respectă cerințele de a se schimba în bine relațiile între oameni. Și au necazuri că-i părăsește în fața nevoilor ce-i împuținează mereu. Doar se vor dumiri de ce trebuie făcut și să facă, ca să se salveze măcar.
   Că-n numeroase cazuri, mai puțin cunoscute evident, EL și-o căutat și realizat legături. Cu oameni ce I-au devenit credincioși deosebiți în timp, slujindu-L. Și unii chiar cunoscuți între muritori, au fost categorisiți sfinți și acolo îs și acuma. Că nedreptatea lumii actuale nu mai dă voie unora ce ar putea de s-ar dori, să le calce pe urme.
   Dar condiția e alta, ce se cam uită, nu noi îL alegem ci EL pe noi. În cadrul unu-i proces în CER, străin nouă și cunoaștem consecințele și alții află de se vrea doar. Că de rămîne secret, nu avem decît a constata niște aproximări ce nu pot fi corecte mereu. Necunoașterea, că nu-L merităm e calea încă ce-o străbatem,  pînă la loc comanda.